O geantă pe viață!

Se spune că în viață noi suntem cei care ne decidem soarta sau că destinul ne este deja scris și nimic nu poate schimba acest lucru. Și eu credeam la fel și poate multe alte femei gândesc asemeni mie. Dar ceva m-a făcut să îmi schimb această viziune asupra cursului vieții. Am să vă spun și cum s-a întâmplat. 

Când eram doar o puștoaică, fiind rebelă, nu reușeam să înțeleg ce întrebuințare ar fi putut avea o geantă. Era mare, grea, te pierdeai în lucrurile aruncate la întâmplare înauntru și în plus de asta mai era și incomodă, te obliga ori să îți chinui umărul ori să ai mereu câte o mână ocupată. Asta era atunci. Și totuși, odată cu trecerea anilor, transformându-mă într-o domnișoară, am observat cum că totuși am nevoie de ceva în care să îmi pun strugurelul, portofelul, cheile, telefonul mobil, cărțile de buzunar și așa mai departe. Buzunarele mele micuțe nu făceau față și am realizat că ele erau de fapt cele incomode și inestetice. 

Așa că, într-un final fără prea multă tragere de inima, am intrat într-un magazin micuț și fără să stau prea mult pe gânduri am pus mâna pe prima mea geantă și am cumpărat-o. Nu aveam nici cea mai mică idee cât de importantă avea să fie această geantă și cât de multă fericire avea să îmi aducă. Nu am avut mulți bani când am achiziționat-o, pot spune că a fost un chilipir, dar cu toate astea și-a servit scopul în momentul respectiv. Am petrecut mulți ani împreună și deși am avut nenumărate ocazii de a-mi cumpăra o geantă mai nouă și mai sofisticată, am ales să nu fac acest lucru, peticindu-mi geanta ori de câte ori ar fi fost nevoie. Nu credeam niciodată că mă pot atașa atât de mult de o simplă geantă, dar adevărul fie, această geantă nu a adunat doar ani ci și amintiri. 

Momentul în care geanta mea avea să joace poate cel mai important rol, iar viața mea urma să se schimbe a sosit pe neașteptate. Eram studentă în ultimul an de facultate și totul se desfășura în mod obișnuit. Am mers la cursuri, am studiat în biblioteca facultății și am făcut o pauză de prânz într-o cafenea din apropierea facultății. Fiind o fire visătoare m-am lăsat purtată de gânduri când am realizat cu disperare că întârziasem la un curs important. Acela a fost momentul cheie. Având deja cursurile în brațe și fiind obișnuită să am mereu geanta pe umăr, am luat-o la sănătoasa spre facultate. Mai târziu aveam să îmi dau seama că mult iubita mea geantă lipsea. Acea oră a fost un coșmar pentru mine. Nu m-am putut concentra absolut deloc la cursul domnului Ciutacu, gândindu-mă încontinuu că geanta mea putea să dispară în orice clipă de pe scaunul din cafenea. 

Am auzit doar cuvintele ”Ne vedem săptămâna viitoare!”. Cu răsuflarea tăiată am ajuns în dreptul cafenelei unde îmi uitasem geanta. Geanta mea era încă pe scaun, dar la masă se afla un tip chipeș care îmi zâmbea. Respectivul îmi explicase mai apoi cum a rămas neclintit în cafeneaua micuță din momentul în care găsise geanta și fără să îmi dau seama am ajuns să mă întind la vorbă ore întregi cu acest străin care îmi părea că îl cunosc de o viață. Puteți spune că a fost o simplă coincidență, dar eu nu cred că este vorba despre așa ceva. A fost prima oară când mi-am uitat geanta undeva, prima oară când am intrat în vorbă cu un străin și aparent începutul unei povești frumoase. 

Străinul acela chipeș m-a cerut de soție după câteva luni, am făcut o nuntă simplă, dar pentru mine a fost ca în povești și până în prezent eu și soțul meu râdem de felul în care ne-am întâlnit. Și de ce spun că râdem? Pentru că nici până în ziua de astăzi nu am renunțat la geanta mea peticită care mi-a adus atâta fericire. Deși poate vi se pare imposibil, o simplă geantă peticită a cărui rost nu îl vedeam ca tânără rebelă, a ajuns să mă pună față în față cu sufletul meu pereche. 


Concurs organizat de Reeija, magazin online ce oferă genți piele!

LINK1: http://reeija.ro/  

LINK2: http://reeija.ro/categorie/genti-dama

LINK CONCURS: http://reeija.ro/pagina/concurs-blogger-x-1000

Alexandra Stan, Rihanna, Justin Bieber si alte vedete batute

Poate stiti sau poate nu... desi in ziua de astazi este cam greu sa gasesti pe cineva care nu are cont pe Facebook sau nu a auzit de Facebook... adica chiar cred ca este imposibil dat fiind faptul ca mai alaltaieri am auzit niste copilasi de vreo 10-11 ani strigand de Facebook in gura mare pe strada, dar nu despre asta este vorba. De cateva zile incoace Facebook-ul a fost impanzit de poze cu artista Alexandra Stan care a fost batuta. Am scapat de pozele cu Sabina fetita cu bentita acum ne concentram pe fata asta batuta. 

Nu spun ca sunt de acord cu violenta in general si mai ales violenta fata de femei, dar sa fim serios, motivul pentru care  toata lumea se agita atat de mult nu este faptul ca vezi Doamne dintr-o data a dat milostenia in noi si dintr-o data facem toti parte din Asociatia pentru Femei Abuzate. Nu sunt sigura daca asa se numesc asociatiile care se ocupa cu astfel de cazuri, dar oricum ati prins ideea. 

Ce ma macina pe mine este faptul ca oamenii sunt atat de parsivi si atat de prosti incat nici nu isi dau seama. Pai oameni buni, sariti voi asa de cur in sus daca va spun ca am vazut astazi o fetita batuta in ultimul hal pe strada de catre mama ei? (este un caz ipotetic, pana acum nu mi s-a dat sa vad asa ceva si probabil, daca Doamne fereste chiar s-ar intampla as interveni intr-un fel sau altul) NU! Nu faceti asta pentru ca nu va intereseaza, pe majoritatea nu ii intereseaza, si mai sunt si specimenele acelea care vin cu scuze de doi lei precum: "pai ea e mama copilei, ea stie cum sa o educe... nu ma pot baga eu".

Sunt sute de femei si copii abuzati zilnic, dar nimeni nu face un tamtam pe treaba asta, acum ca vezi Doamne o "vedeta" si-a luat-o in barna de la impresarul ei sau manager, ce o fi, gata toate pizdulicele de 14-15 ani sunt revoltate si sunt solidare in cazul Alexandrei Stan. La fel s-a intamplat si cand a fost batuta Rihanna si de Bieber ce sa mai zic, presupun ca s-au adunat fetite de 11 ani in fata casei lui si se tineau de mana si se rugau pentru el. 

Apelativul "OI", as spune eu, este poate prea generos pentru mentalitatea unora. Pana si oile sunt folositoare la ceva, dau lana, branza etc. Dar genul asta de oameni care sustin "vedetele batute"? Ce fac bine? Daca chiar sunt asa de solidari cauzei sa sustina Asociatiile care lupta impotriva violentei domestice. Sa anunte autoritatile in momentul in care vad o femeie sau un copil batuti, nu sa stea pe facebook si sa o sustina pe Alexandra Stan sau eu mai stiu ce alta "mare" vedeta. 

Inca odata, Romania, dar si alte tari, dovedesc faptul ca oamenii cred ca lupta pentru o cauza nobila, dar de fapt habar nu au ce fac. Vorba aia "bataia e rupta din rai", nu cred in violenta... dar oameni precum cei care se agita pe facebook pentru vedete batute, ar merita o bataie mai mare decat cei pe care ii sustin.