Asadar, cu toate ca nu am mai scris de ceva vreme, pot spune ca a dat inspiratia peste mine.
Subiectul asta nu e ceva nou, nu e ceva sa te faca sa zici WOW, dar cu toate astea, e ceva de care ar trebui sa tinem cont cu totii.
Ok, ce inseamna sa fii un prieten bun? Majoritatea au impresia ca a fi un prieten e o chestie neconditionata, adica ne spune "oh ce fain, de azi suntem prieteni!" si asa va ramane pentru totdeauna. GRESIT! Prietenia ca orice alt fel de relatie se intretine. Lipsurile sunt doar scuze. Adica hai sa ne gandim putin... Cum se face ca odata pe vremuri exista timp si de povestit, si de intrebat " ba ce faci, esti bine?" si dintr-o data, viata s-a "complicat" si suntem atat de ocupati incat abia mai avem timp sa respiram, dar mai sa avem timp si de prieteni, Doamne fereste! ( sunt ironica, da... )
In orice caz, problema intervine in momentul in care acei minunati prieteni, isi gasesc "alti" prieteni. Prieteni "noi", oameni care poate sunt mai aproape sau etc. si cu toate astea, daca ar fi vorba sa vorbim despre o relatie intre doi iubiti, iar acestia sa fie la distanta... ce ar trebui sa se intample? Sa uite unul de altul? Ah, da, si aici intrervine clasicul contra-argument "pai stai ca nu vorbim de o relatie de cuplu, ci de o prietenie" DA! O prietenie, care e la fel de importanta... pentru unii desigur.
Si doar asa ca sa nu ne incurcam, logica lor ar fi, spre exemplu:
- daca suntem la distanta si dau de alti oameni cu care ma imprietenesc si care sunt langa mine, nu mai am timp de tine, ca doar nu o sa stau cu nasul in telefon sau pe calculator ca sa vorbim, iar pe ei sa ii ignor;
- daca avem job-uri, familie etc. e deja cam complicat, pentru ca oboseala, pentru ca lene si ce o mai fi, deci timpul care imi ramane trebuie folosit pentru odihna, iar o conversatie cu un prieten este mult prea solicitanta;
- daca mai adaugam si poate activitati inafara job-ului, deja nu mai am timp de mine si am timp doar de aia care sunt exact langa mine fizic, ca asta inseamna prietenia si trebuie sa fim intelesi.
Ei uite... stiu ca sunt multi care gandesc asa, stiu ca sunt destui care poate sunt de acord cu mine. A fi prieten nu este o povara... este pur si simplu un sentiment. Un sentiment pe care multi nu il inteleg.
Exista prietenii care dureaza la distanta si poti sa nu vorbesti cu oamenii aia poate ani la rand, dar in clipa in care le-ai scris sau i-ai sunat... sunt acolo. Te asculta, se bucura sa te auda si asa mai departe. Nu iti arunca in fata lucruri precum "dar nu am timp sa stau sa comunic cu tine pe net".
Daca vrei sa fii un prieten bun cuiva... nu te adanci in sufletului lui/ei daca stii ca atunci cand vei deveni prea "ocupat/a" nu iti vei mai gasi timp pentru el/ea. Nu crea o legatura daca stii ca la un momentdat vei renunta cu usurinta la el/ea pentru prieteni noi.
Daca vrei sa fii un prieten bun... fii sigur ca vei fi mereu acolo, indiferent cat de ocupat/a esti. In orice fel de situatie nu exista "nu am timp" , mereu este timp pentru ce e important. Si cel mai cumplit e... atunci cand inca te astepti ca prietenul pe care l-ai lasat balta... sa te trateze la fel ca inainte... ca si cum era absolut normal sa se intample asa si el/ea ar fi trebuit sa ramana in asteptare... Nu functioneaza asa!
Sunt multi pe lumea asta care fac toate lucrurile astea. Ca e vorba de o gasca de fete sau de baieti. Indiferent de cine vorbim... sunt multi care nu inteleg conceptul de prietenie.
Si poate va intrebati de ce ma agit si de ce imi permit sa spun toate lucrurile astea. Simplu. Pentru ca indiferent de ce mi s-ar intamplat... cat de ocupata as fi... cat de obosita as fi... mereu, dar mereu as avea timp sa-mi caut prietenii si sa vorbesc cu ei.
Presupun ca toti avem pareri si pareri pe subiectul asta, dar sunt sigura ca multi sunt de acord cu ceea ce spun.
Pana data viitoare... tineti-va prietenii aproape... sunt putini... si poate sunt singurele persoane care tin la voi la fel de mult ca iubitii vostri sau familiile voastre.
