La fel cum spune și titlul, am decis că e momentul să vă povestesc puțin despre parcursul meu, despre tranziția mea de la o simplă scriitoare la autoare.
Poate mulți nu știau asta, dar scriu de aproximativ 13 ani jumătate, iar până a junge să concep romanul meu de debut I.R.En. am mai scris multe altele, deci aș putea spune că experiența am dobândit-o în timp. Nimic nu pică din cer, nu te naști din senin scriitor și nu te poți numi un scriitor dacă tot ce ai făcut la viața ta a fost să scrii commenturi pe Facebook sau ai scris câte un articol FOOOooooAAAaaarrrteee „PROFUND” pe blogul tău personal, fără a citi măcar o singură carte și nu o carte din acelea care se dau obligatoriu la școală, nu, ceva care să-ți trezească simțurile și să te facă să iubești cărțile și scrisul.
Așadar, spuneam că am mai scris... și câte am mai scris... am să încerc să înșir câteva din ele:
1. Începutul Sfârșitului ( primul roman scris de mână pe foi A4, finalizat) 354 pagini
2. Amintiri Vol.1 ( un roman polițist/crime/thirller, finalizat ) 62 pagini
3. Amintiri Vol.2 ( continuarea, nefinalizat ) 64 pagini
4. Floare Putredă ( dramă, nefinalizat ) 20 pagini
5. Un artist ca mine ( finalizat, tiparit și vândut în 25 exemplare, ediție unică, dramă/thriller ) 142 pagini
6. Pace interioară ( nefinalizat, dramă/thriller) 74 pagini
7. Armata cireșilor Doutei ( nefinalizat dramă/acțiune/thriller) 62 pagini
8. În Tenebrele Valhalei ( în colaborare cu Dragomir Mihai-Viorel, Serie 12 volume, youngadult/thriller/horror)
9. Preludiul Sufletului ( în colaborare cu Dragomir Mihai-Viorel, Serie 12 volume, youngadult/thriller/horror/romance, continuarea seriei ITV)
10. Celestine ( în colaborare cu Dragomir Mihai-Viorel, primul volum al triologiei Hybrid, S.F/Dramă) 312 pagini
Înainte de a începe să scriu I.R.En., am bătut pe la foarte multe uși închise cu Celestine. 120 mai exact. Știi cum se zice în dragoste că nu ți-ai întâlnit sufletul pereche că poate nu s-a născut încă? Ei, cam așa a fost la mine, probabil că nu am reușit pentru că Editura Quantum Publishers nu luase ființă încă.
Fiind refuzată cam peste tot ( spun refuzata deoarece mai mult de vreo 3 edituri nu mi-au raspuns din cele 120, iar cele trei au avut un raspuns standard „Nu publicăm debutanți”, de parcă te-ai născut publicat deja, anyway) eram pe punctul de a renunța... mi se părea a fi o misiune imposibilă fără pile, fără cunoștiințe în lumea asta a editurilor, autorilor, publicării, literaturii... etc, până când, după o neînțelegere care se transformase într-o dezamăgire cruntă... am început să scriu la I.R.En. Un roman scris din determinare, dezamăgire, frustrare, ură... dorința de a le demonstra tuturor celor, care s-au îndoit de mine sau au avut impresia că scriu doar pentru a nu mă plictisi, că pot face asta.
Așa a luat naștere I.R.En., așa printr-un noroc absurd am descoperit QuantumPublishers și tot așa mi-am luat inima în dinți și am trimis manuscrisul care pe vremea aia cum deja știți era micuț, în jur de 22.000 cuvinte, cam 142 pagini.
După 2 zile, editura mi-a răspuns și din bucătăria mea liniștită au țâșnit niște îngerași din ăia de cântă la harpă, au apărut nori care s-au dat la o parte pentru a creea efectul ăla de raze divine de lumniă și așa mi s-a deschis o ușă! Nu... nu cea de la bucătărie.
Încetul cu încetul am început să simt cu mă despart de scriitor și îmbrățișez autorul. Poate nici acum nu îmi vine să cred că e adevărat... și acum mi se pare incredibil și mă simt atât de mândră și de fericită că port un titlu atât de frumos, titlul de „Autor”.
Se tot vorbește despre „valul” acela care amenință să te ia odată ce intri în atenția publicului. Da, e adevărat, există, acum depinde doar de tine ce fel de om ești și cât de bine te ții pe picioare. E copleșitor și cred că e cu atât mai mult pentru cei care nu au avut de a face niciodată cu publicul. Important e să rămâi tu, să rămâi om! Și NICIODATĂ, dar NICIODATĂ să nu-ți neglijezi cititorii, ei, cititorii sunt cei care te țin în picioare și te pot ridica sau doborî!
I.R.En. , deși mă așteptam ( îmi pare rău dacă am părut lipsită de modestie, nu sunt, doar că am avut foarte mare încredere în mine și în ceea ce am pus pe foaie ), s-a bucurat de un BOOM extraordinar ! Deși mulți s-au crispat sau au strâmbat din nas atunci când au auzit că romanul e unul Sci-Fi, cei curajoși i-au dat o șansă și din spusele lor au fost plăcut surprinși. Așa a crescut, așa am crescut și eu.
Cel mai frumos lucru de care am avut parte de când am devenit oficial Autoare a fost faptul că am avut ocazia să cunosc oameni EXTRAORDINARI!!!! Aș vrea să îi pot înșira pe toți aici, dar mi-ar părea rău să omit pe cineva ( așa că cel mai probabil o să menționez pe cât posibil în postarea care va conține acest articol). Totuși... vreau să menționez câteva persoane: Theo Anghel ( Autor/Editor Quantum), Liviu Surugiu ( Autor - pe care l-am cunoscut cu mult înainte să devin Autoare și care este un mentor pentru mine - chiar dacă nu oficial - dar datorită acestei lansări am reușit să-l cunosc și live ), Roberta Ariana ( fana mea devotată căreia nu știu cum să-i mai mulțumesc pentru faptul că mă urmărește îndeaproape), Allex Trușcă (Autor - pe care de asemenea îl știu de mult timp, dar cu care din nou am reușit să mă văd live și cu care ulterior am devenit colegă ), Daniel Botea ( Autor - am ajuns să cunosc varianta mea masculină și un om de milioane cu un simț al umorului extraordinar ) , Alina Maria ( Autor - o ființă atât de firavă și cu un suflet atât de frumos, care a ajuns să îmi fie precum o surioară) , Livia Furia ( Autor - pe care o cunosc de mult timp și cu care am avut ocazia să mă întâlnesc datorită lansării romanului I.R.En. ), Marius Ungureanu ( Autor ).
Și din momentul în care am devenit Autoare, am tot cunoscut oamenii unul și unul. Vă mulțumesc enorm pentru tot ceea ce faceți, pentru că mă citiți, pentru că aveți încredere în mine, pentru că mă susțineți și mă încurajați și mă inpirați!
P.S. Mulțumesc Părinților și Mulțumesc „domnului” SOȚ pentru că e mereu alături de mine în călătoria asta haotică și extraordinară!
