Un roman nou plin de suspans! 

In curand! 

Romanul SF: ORIGAMI:Omul de hârtie disponibil pentru PRECOMANDĂ!

Cei care plasează comanda până pe data de 26.07.2018 vor beneficia de o REDUCERE de 40%!‼️‼️‼️

Fii primul care pune mâna pe romanul babilon al autoarei Sandra Coroian <3 span="">

PREȚ PROMOȚIONAL: 30 Lei 

PRECOMANDĂ pe http://www.edituraberg.ro/produs/origami/

⭐⭐⭐⭐⭐

„M-am auzit strigând de undeva din colțul minții mele. Poate că avusese dreptate, poate chiar eram bolnav. Nu cumva eu făcusem asta, fără să-mi dau seama?
M-am aruncat în genunchi în balta de sânge și i-am smuls ciobul din gât. Simțeam nevoia să mă privesc în acea bucată de oglindă. Am șters-o de sânge și m-am privit.
Parcă nu eram eu. Ochii mi se adânciseră în orbite și un soi de pungi negre se formaseră sub ei. Dar oare vedeam bine sau mintea îmi juca feste?
Nu cumva îmi imaginam totul?
— De ce te minți?”

– Fragment

Descriere:

ORIGAMI: Omul de hârtie, romanul babilon.

O carte interactivă care oferă posibilitatea cititorului de a-i alege începutul.
O poveste care te duce cu gândul la titluri precum Heavy Rain, Wayward Pines, Strangers și multe altele, amenințând să dea peste cap lumea celui care îndrăznește să o parcurgă.

Dinamica acestui roman se dedică în special celor curioși, dornici de a descoperi ceva diferit, ceva nou, ceva care îi va duce în o cu totul altă dimensiune, atat conceptual cât și imaginativ.

Un roman complex, conceput să se muleze pe preferințele oricărui cititor, fără a pica, însă, într-un clișeu tipic.

Suspans, mister,emoție, groază, știință, dramă, toate acestea adunate într-o poveste tip puzzle, ale cărui piese trebuie să le culegi pe parcursul paginilor răsfoite, pentru a putea forma imaginea finală.

Un vamaiot, un asistent în inginerie genetică, un freelancer și un muzician, patru destine diferite legate printr-un deznodământ sfâșietor. Protagoniștii sunt smulși cu brutalitate din lumea pe care o cunosc și aruncați într-un univers greu de înțeles, unde se văd nevoiți să înfrunte adevărul necruțător.

Cui nu-i place marea și viața de vamaiot?

Cui nu i-ar plăcea ideea unui loc de muncă misterios?

Cui nu i-ar plăcea să facă pe detectivul?

Cui nu i-ar plăcea să devină o vedetă și să-și revadă prima iubire?

Ai curajul necesar pentru a ajunge până la ultima pagină?

”Leila e o autoare al cărei stil cinematografic captivează de pe prima pagină. ORIGAMI nu oferă peisaje descrise pe zeci de pagini ori personaje a căror psihologie e disecată până la absurd. Leila Sandra Coroian e un autor pe jumătate regizor, care își pune eroii să joace pur și simplu, să ne arate totul, un autor care ne garantează o experiență vizuală aproape egală cu ecranizarea propriei cărți.
Sunt convins că într-o zi Leila Sandra Coroian va reuși să-și ducă poveștile în Lumea Nouă. Stilul ei este foarte apropiat de ceea ce se publică acum în SUA. Până atunci, să profităm de versiunea în limba română și să o citim!”

Liviu Surugiu, autorul volumului Pulsar

„Leila Sandra Coroian este stăpână pe semnificația fiecărei povești și,desigur această carte este doar o etapă din destinul ei literar, pe care-l prevăd unul de anvergură internațională, atât prin talentul său ,cât și prin originalitatea sa ce a impus-o în breasla tinerilor scriitori care îmbină și dezvoltă literatura SF având la bază erudiția unui mare scriitor ce poate să se joace cu personajele sale în orice timp, în orice spațiu.”

Cu recunoștință, Anca Bica Bălălău, Radio România Reșița

Minciuna are picioare scurte!

Ce credeți că se întâmplă atunci când un mincinos prost dă peste o persoană care nu pune botul la minciunile lui negândite? 

E simplu! I se fute meciul și rămâne oarecum perplex în sinea lui încercând să-și dea seama cum să iasă mai rapid din situația penibilă în care s-a băgat singur. 

Pasul 1: NEGAREA 

Individul încearcă din răsputeri să dea vina pe oricine altcineva numai să nu cumva să-și asume și să recunoască faptul că este de fapt un ordinar care a încercat voit să prostească pe cineva. 

Pasul 2: VICTIMIZAREA 

În cazul în care nu funcționează strategia de la pasul 1, individul recurge la metoda victimizării. Cum anume? Există mai multe metode: 

- nu mi-am dat seama de ceea ce fac, nu a fost cu intenție (NU! A FOST CU DIRECȚIE!) 

- nu am vrut să par un grandoman și de aceea nu ți-am spus din prima (DAAA GRANDOMANIA E PROBLEMA!) 

- adevărul e că (CARE ADEVĂR CÂND TOT CE SCOTI PE GURĂ E O MINCIUNĂ?) de fapt eu sunt adoptat și caut doar să fiu acceptat (DA!!! DE AIA MINȚI ȘI ÎNȘELI OAMENI) 

Pasul 3: RESEMNAREA PREFĂCUTĂ

Dacă nici victimizarea nu dă roade, individul suferă dintr-o dată de corectitudine și mustrări de conștiință, vrând să îndrepte răul săvârșit! (NOT) 

Replica acestuia mereu va cuprinde și o doză de inocență și simț civic: 

- nu vreau să cad eu de prost din vina altora, așa că te rog să-mi dai contul ca să-ți pot returna banii (VRĂJEALĂ!!!!) 

Oamenii de acest gen, chiar consideră în mintea lor îngustă că toți suntem niște idioți care cred că tot ce zboară se mănâncă? Sau poate individul mizează pe naivitatea oamenilor și încrederea pe care i-o oferă? Trist și în acest caz! 

 NOTĂ!!! 

Dacă enumeri următoarele: tatăl meu este cu una mai tânără decât el care acum e gravidă, am fost la spital că mi s-a făcut rău, sunt adoptat, sunt stresat din cauza scrisului etc. enumerate așa una după alta, CREDE-MĂ, NIMENI, DAR NIMENI NU TE VA CREDE!!! Și în niciun caz nu te va compătimi. 

Așadar, chiar și pentru a fi un mincinos/șarlatan de calitate, e nevoie să fii inteligent. Să te ducă mintea puțin. Și nu crede că dacă ai păcălit câțiva oameni asta înseamnă că te poți considera inteligent. GREȘIT! Ești doar un alt ratat social care a reușit să profite de bunătatea unor oameni corecți. 

Dacă doriți niște exemple concrete încercați următoarele link-uri: 

Înșelătorie în numele victimelor din Colectiv! 

Codrin, despre același escroc! 

Ah! Și încă un lucru, dacă aveți înclinația de a-l crede în momentul în care vă va spune că nu a fost el și că de fapt i-a fost clonat contul, fiți atenți la un singur lucru! Cel care se presupune că i-a clonat contul, nu avea de unde să știe de ticurile lui "verbale scrise". Atât în știrea de pe ProTV cât și de fiecare dată când scrie folosește expresia "I know" :) 

În concluzie, dacă tot nu te duce mintea să faci ceva bun în lumea asta și te consideri mare zmeu pentru că profiți de oameni, mai bine stai dracu în banca ta, aruncă-te de pe un bloc, du-te în pustietate sau fraierește-l pe unul să te îngroape de viu. Ai face un bine umanității! 

 

De la Scriitoare la Autoare

La fel cum spune și titlul, am decis că e momentul să vă povestesc puțin despre parcursul meu, despre tranziția mea de la o simplă scriitoare la autoare. 

Poate mulți nu știau asta, dar scriu de aproximativ 13 ani jumătate, iar până a junge să concep romanul meu de debut I.R.En. am mai scris multe altele, deci aș putea spune că experiența am dobândit-o în timp. Nimic nu pică din cer, nu te naști din senin scriitor și nu te poți numi un scriitor dacă tot ce ai făcut la viața ta a fost să scrii commenturi pe Facebook sau ai scris câte un articol FOOOooooAAAaaarrrteee „PROFUND” pe blogul tău personal, fără a citi măcar o singură carte și nu o carte din acelea care se dau obligatoriu la școală, nu, ceva care să-ți trezească simțurile și să te facă să iubești cărțile și scrisul. 

Așadar, spuneam că am mai scris... și câte am mai scris... am să încerc să înșir câteva din ele: 

1. Începutul Sfârșitului ( primul roman scris de mână pe foi A4, finalizat) 354 pagini
2. Amintiri Vol.1 ( un roman polițist/crime/thirller, finalizat ) 62 pagini
3. Amintiri Vol.2 ( continuarea, nefinalizat ) 64 pagini
4. Floare Putredă ( dramă, nefinalizat ) 20 pagini
5. Un artist ca mine ( finalizat, tiparit și vândut în 25 exemplare, ediție unică, dramă/thriller ) 142 pagini
6. Pace interioară ( nefinalizat, dramă/thriller) 74 pagini
7. Armata cireșilor Doutei ( nefinalizat dramă/acțiune/thriller) 62 pagini
8. În Tenebrele Valhalei ( în colaborare cu Dragomir Mihai-Viorel, Serie 12 volume, youngadult/thriller/horror) 
9. Preludiul Sufletului ( în colaborare cu Dragomir Mihai-Viorel, Serie 12 volume, youngadult/thriller/horror/romance, continuarea seriei ITV) 
10. Celestine ( în colaborare cu Dragomir Mihai-Viorel, primul volum al triologiei Hybrid, S.F/Dramă) 312 pagini

Înainte de a începe să scriu I.R.En., am bătut pe la foarte multe uși închise cu Celestine. 120 mai exact. Știi cum se zice în dragoste că nu ți-ai întâlnit sufletul pereche că poate nu s-a născut încă? Ei, cam așa a fost la mine, probabil că nu am reușit pentru că Editura Quantum Publishers  nu luase ființă încă. 

Fiind refuzată cam peste tot ( spun refuzata deoarece mai mult de vreo 3 edituri nu mi-au raspuns din cele 120, iar cele trei au avut un raspuns standard „Nu publicăm debutanți”, de parcă te-ai născut publicat deja, anyway) eram pe punctul de a renunța... mi se părea a fi o misiune imposibilă fără pile, fără cunoștiințe în lumea asta a editurilor, autorilor, publicării, literaturii... etc, până când, după o neînțelegere care se transformase într-o dezamăgire cruntă... am început să scriu la I.R.En. Un roman scris din determinare, dezamăgire, frustrare, ură... dorința de a le demonstra tuturor celor, care s-au îndoit de mine sau au avut impresia că scriu doar pentru a nu mă plictisi, că pot face asta. 

Așa a luat naștere I.R.En., așa printr-un noroc absurd am descoperit QuantumPublishers și tot așa mi-am luat inima în dinți și am trimis manuscrisul care pe vremea aia cum deja știți era micuț, în jur de 22.000 cuvinte, cam 142 pagini. 

După 2 zile, editura mi-a răspuns și din bucătăria mea liniștită au țâșnit niște îngerași din ăia de cântă la harpă, au apărut nori care s-au dat la o parte pentru a creea efectul ăla de raze divine de lumniă și așa mi s-a deschis o ușă! Nu... nu cea de la bucătărie. 

Încetul cu încetul am început să simt cu mă despart de scriitor și îmbrățișez autorul. Poate nici acum nu îmi vine să cred că e adevărat... și acum mi se pare incredibil și mă simt atât de mândră și de fericită că port un titlu atât de frumos, titlul de „Autor”. 

Se tot vorbește despre „valul” acela care amenință să te ia odată ce intri în atenția publicului. Da, e adevărat, există, acum depinde doar de tine ce fel de om ești și cât de bine te ții pe picioare. E copleșitor și cred că e cu atât mai mult pentru cei care nu au avut de a face niciodată cu publicul. Important e să rămâi tu, să rămâi om! Și NICIODATĂ, dar NICIODATĂ să nu-ți neglijezi cititorii, ei, cititorii sunt cei care te țin în picioare și te pot ridica sau doborî! 

I.R.En. , deși mă așteptam ( îmi pare rău dacă am părut lipsită de modestie, nu sunt, doar că am avut foarte mare încredere în mine și în ceea ce am pus pe foaie ), s-a bucurat de un BOOM extraordinar ! Deși mulți s-au crispat sau au strâmbat din nas atunci când au auzit că romanul e unul Sci-Fi, cei curajoși i-au dat o șansă și din spusele lor au fost plăcut surprinși. Așa a crescut, așa am crescut și eu. 

Cel mai frumos lucru de care am avut parte de când am devenit oficial Autoare a fost faptul că am avut ocazia să cunosc oameni EXTRAORDINARI!!!! Aș vrea să îi pot înșira pe toți aici, dar mi-ar părea rău să omit pe cineva ( așa că cel mai probabil o să menționez pe cât posibil în postarea care va conține acest articol). Totuși... vreau să menționez câteva persoane: Theo Anghel ( Autor/Editor Quantum), Liviu Surugiu ( Autor - pe care l-am cunoscut cu mult înainte să devin Autoare și care este un mentor pentru mine - chiar dacă nu oficial - dar datorită acestei lansări am reușit să-l cunosc și live ), Roberta Ariana ( fana mea devotată căreia nu știu cum să-i mai mulțumesc pentru faptul că mă urmărește îndeaproape), Allex Trușcă (Autor - pe care de asemenea îl știu de mult timp, dar cu care din nou am reușit să mă văd live și cu care ulterior am devenit colegă ), Daniel Botea ( Autor - am ajuns să cunosc varianta mea masculină și un om de milioane cu un simț al umorului extraordinar ) , Alina Maria ( Autor - o ființă atât de firavă și cu un suflet atât de frumos, care a ajuns să îmi fie precum o surioară) , Livia Furia ( Autor - pe care o cunosc de mult timp și cu care am avut ocazia să mă întâlnesc datorită lansării romanului I.R.En. ), Marius Ungureanu ( Autor ). 

Și din momentul în care am devenit Autoare, am tot cunoscut oamenii unul și unul. Vă mulțumesc enorm pentru tot ceea ce faceți, pentru că mă citiți, pentru că aveți încredere în mine, pentru că mă susțineți și mă încurajați și mă inpirați! 

P.S. Mulțumesc Părinților și Mulțumesc „domnului” SOȚ pentru că e mereu alături de mine în călătoria asta haotică și extraordinară! 

I.R.En. romanul SF disponibil pentru comanda aici : http://www.quantumpublishers.ro/produs/i-r-en

Descriere : 

Atunci când afli că viața pe care ai trăit-o nu îți aparține, ce ai de gând să faci?
Într-o lume în care oamenii se ghidează după 5 coduri, sunt conduși de 5 Supremi, iar visele sunt interzise, Cehel Ynue, o tânără ce pornește în viață ca fiind un copil prodigy, se zbate să descopere adevărul, încălcând regulile.
Pe parcursul călătoriei sale, Cehel se întâlnește de mai multe ori cu termenul necunoscut I.R.En., care îi obsedează subconștientul și care o împinge spre aflarea adevărului.
O singură lume, fenomene bizare greu de explicat, un Healer și un Mediator care refuză să accepte realitatea oferită de către sistem.
I.R.En., romanul care împinge cititorul să se îndoiască de propria realitate în care trăiește, făcându-l să întoarcă pagină după pagină pentru a afla răspunsul la toate întrebările pe care este constrâns să și le pună.

Fragment : 

— Ce e acolo? am întrebat șoferul.
— Acolo e centrul. Acolo a început totul. Acolo a fost înălțată prima locuință de către Korum și Veneera.
— Korum și Veneera? am repetat.
— Fii atent la drum! îl atenționă Jason.
— Da, da, îmi cer scuze!
— Tu! Răspunde-mi! Cine sunt acești Korum și Veneera?
— Păi, sunt părinții tăi. îmi răspunse omul, neînțelegându-mi nedumerirea.
— Părinții mei...
— Cehel! Trebuie să te concentrezi asupra misiunii. Nu te poți lăsa tulburată acum.
— Jason! Ce spune el, e adevărat?
— Cehel, când apele se vor liniști, când în sfârșit îți vei aminti totul, cred că atunci vei fi pregătită și să afli toate răspunsurile.
— Unde sunt acum? întreb din nou șoferul, ignorându-l pe Jason.
— Au... Au fost asasinați acum mult timp.
— Asasinați?
— Da, Generalul Bastian i-a asasinat și te-a răpit pe tine. Tot atunci a dispărut și Mun. Atunci lumea a căzut în haos și disperare.

I. R. En. - de Leila Sandra Coroian

Lansare oficiala : 

19 Noiembrie (Sambata) 
Ora: 16:00 
Eveniment: Targul de Carte Gaudeamus 2016
Locatie: Romexpo, Bucuresti

Feeling: 

Dupa 13 ani de incercari si diverse proiecte esuate am reusit. Nu mi-am imaginat niciodata ca s-ar putea intampla, am luat-o ca pe un " acum ori niciodata" si ca o ultima incercare, care intr-un final a dat roade. 

Entuziasmul care ma incearca si satisfactia atat fata de aceasta realizare cat si pentru a le demonstra celor care s-au indoit de mine sau au crezut ca imi pierd timpul scriind, sunt incumensurabile. 

Multumesc tuturor celor care mi-au fost alaturi si au crezut in mine!

Cum sa fii un prieten bun

Asadar, cu toate ca nu am mai scris de ceva vreme, pot spune ca a dat inspiratia peste mine. 

Subiectul asta nu e ceva nou, nu e ceva sa te faca sa zici WOW, dar cu toate astea, e ceva de care ar trebui sa tinem cont cu totii. 

Ok, ce inseamna sa fii un prieten bun? Majoritatea au impresia ca a fi un prieten e o chestie neconditionata, adica ne spune "oh ce fain, de azi suntem prieteni!" si asa va ramane pentru totdeauna. GRESIT! Prietenia ca orice alt fel de relatie se intretine. Lipsurile sunt doar scuze. Adica hai sa ne gandim putin... Cum se face ca odata pe vremuri exista timp si de povestit, si de intrebat " ba ce faci, esti bine?" si dintr-o data, viata s-a "complicat" si suntem atat de ocupati incat abia mai avem timp sa respiram, dar mai sa avem timp si de prieteni, Doamne fereste! ( sunt ironica, da... ) 

In orice caz, problema intervine in momentul in care acei minunati prieteni, isi gasesc "alti" prieteni. Prieteni "noi", oameni care poate sunt mai aproape sau etc. si cu toate astea, daca ar fi vorba sa vorbim despre o relatie intre doi iubiti, iar acestia sa fie la distanta... ce ar trebui sa se intample? Sa uite unul de altul? Ah, da, si aici intrervine clasicul contra-argument "pai stai ca nu vorbim de o relatie de cuplu, ci de o prietenie" DA! O prietenie, care e la fel de importanta... pentru unii desigur. 

Si doar asa ca sa nu ne incurcam, logica lor ar fi, spre exemplu: 

- daca suntem la distanta si dau de alti oameni cu care ma imprietenesc si care sunt langa mine, nu mai am timp de tine, ca doar nu o sa stau cu nasul in telefon sau pe calculator ca sa vorbim, iar pe ei sa ii ignor;

- daca avem job-uri, familie etc. e deja cam complicat, pentru ca oboseala, pentru ca lene si ce o mai fi, deci timpul care imi ramane trebuie folosit pentru odihna, iar o conversatie cu un prieten este mult prea solicitanta;

- daca mai adaugam si poate activitati inafara job-ului, deja nu mai am timp de mine si am timp doar de aia care sunt exact langa mine fizic, ca asta inseamna prietenia si trebuie sa fim intelesi. 

Ei uite... stiu ca sunt multi care gandesc asa, stiu ca sunt destui care poate sunt de acord cu mine. A fi prieten nu este o povara... este pur si simplu un sentiment. Un sentiment pe care multi nu il inteleg. 

Exista prietenii care dureaza la distanta si poti sa nu vorbesti cu oamenii aia poate ani la rand, dar in clipa in care le-ai scris sau i-ai sunat... sunt acolo. Te asculta, se bucura sa te auda si asa mai departe. Nu iti arunca in fata lucruri precum "dar nu am timp sa stau sa comunic cu tine pe net". 

Daca vrei sa fii un prieten bun cuiva... nu te adanci in sufletului lui/ei daca stii ca atunci cand vei deveni prea "ocupat/a" nu iti vei mai gasi timp pentru el/ea. Nu crea o legatura daca stii ca la un momentdat vei renunta cu usurinta la el/ea pentru prieteni noi. 

Daca vrei sa fii un prieten bun... fii sigur ca vei fi mereu acolo, indiferent cat de ocupat/a esti. In orice fel de situatie nu exista "nu am timp" , mereu este timp pentru ce e important. Si cel mai cumplit e... atunci cand inca te astepti ca prietenul pe care l-ai lasat balta... sa te trateze la fel ca inainte... ca si cum era absolut normal sa se intample asa si el/ea ar fi trebuit sa ramana in asteptare... Nu functioneaza asa! 

Sunt multi pe lumea asta care fac toate lucrurile astea. Ca e vorba de o gasca de fete sau de baieti. Indiferent de cine vorbim... sunt multi care nu inteleg conceptul de prietenie. 

Si poate va intrebati de ce ma agit si de ce imi permit sa spun toate lucrurile astea. Simplu. Pentru ca indiferent de ce mi s-ar intamplat... cat de ocupata as fi... cat de obosita as fi... mereu, dar mereu as avea timp sa-mi caut prietenii si sa vorbesc cu ei. 

Presupun ca toti avem pareri si pareri pe subiectul asta, dar sunt sigura ca multi sunt de acord cu ceea ce spun. 

Pana data viitoare... tineti-va prietenii aproape... sunt putini... si poate sunt singurele persoane care tin la voi la fel de mult ca iubitii vostri sau familiile voastre. 

Omul : Bestie în haită!

De curând am observat ceva... poate ar fi trebuit să realizez asta de mult, dar deh... natura umană nu ne lasă prea mult loc de gândit.

Am observat... poate chiar și din proprie experiență... poate că am trăit fără să-mi dau seama o așa numită ”transformare” de care nu am fost conștientă în momentul în care se derula totul. 

Să vă explic. Dacă e să ne luăm pe noi, oamenii, ființe umane, homo sapiens... cum mai vreți voi să ne numim, putem spune că suntem niște ființe destul de complexe sau poate chiar banale. Chiar dacă ce am spus mai înainte ar putea părea un paradox. Dacă toți ne-am rupe câtuși de puțin din rutina noastră zilnică, dacă ne-am opri măcar 2 minute și ne-am analiza, pe noi ca persoane, cred că am putea să ne definim mai ușor. 

Nu e doar ceva ce mi-a venit mie așa din senin... e felul în care ne schimbam, ne metamorfozăm, prindem forme ciudate, de necunoscut, nemaiîntâlnite de noi, în clipa în care suntem în preajma altora. Nu vreau sa vorbesc la general. Vreau să mă focusez pe o problemă care ar trebui să dispară definitiv din sistemul nostru, dar presupun că nu se poate atâta timp cât suntem construiți în așa fel încât răutatea și ura să facă parte din noi. 

Nu v-ați întrebat niciodată de ce, spre exemplu, agreați o persoană, o simpatizați sau etc. atunci când doar voi și persoana respectivă sunteți implicați în ecuație? Poate că sunteți buni la suflet, poate vă place să cunoașteți persoana în cauză și o acceptați așa cum este pentru că și ea vă acceptă la rândul ei. Dar ce se întâmplă în momentul în care ”vocile” alea din exterior, indiferent că e vorba de o singură persoană sau mai multe, vin și vă schimbă complet perspectiva? 

Dintr-o dată persoana cu care ați format o oarecare legătură, nu se mai ridică la nivelul standardelor voastre, nu mai prezintă niciun interes, ba din contră, devine pionul, ținta batjocurilor voastre, doar pentru că persoana/persoanele din exterior mă ațâță, vă întârâtă. 

Exact din acest motiv am și ales titul... chestia asta m-a dus cu gândul la câini. Da poate pare revoltător că pot compara o rasă superioară cu rasa canină, dar nu am de ales. Ne comportăm la fel, sau mai bine spus mai rău decât ei. 

Ca să mă explic mai bine. Ați văzut un cățel singur, chiar și maidanez, cât e de fricos, retras, cuminte, se bucură etc. iar în clipa în care vine haita, încă vreo 3-4, ar fi în stare să te sfâșie de viu. 

Asta se întâmplă și cu noi oamenii... suntem buni în esență, dar atât de ușor influențabili, chiar și dacă vrem să negăm asta. Tot suntem trași în transa asta îmbietoare care chiar pare satisfăcătoare pe moment, poate chiar te face să te simți bine că ești rău sau vorbești la adresa cuiva. Dar e greșit... e atât de greșit... și cu toate astea... toți o facem... fie că vrem fie că nu. 

Tu ce ești? Om? Sau bestia din haită?