Minciuna are picioare scurte!

Ce credeți că se întâmplă atunci când un mincinos prost dă peste o persoană care nu pune botul la minciunile lui negândite? 

E simplu! I se fute meciul și rămâne oarecum perplex în sinea lui încercând să-și dea seama cum să iasă mai rapid din situația penibilă în care s-a băgat singur. 

Pasul 1: NEGAREA 

Individul încearcă din răsputeri să dea vina pe oricine altcineva numai să nu cumva să-și asume și să recunoască faptul că este de fapt un ordinar care a încercat voit să prostească pe cineva. 

Pasul 2: VICTIMIZAREA 

În cazul în care nu funcționează strategia de la pasul 1, individul recurge la metoda victimizării. Cum anume? Există mai multe metode: 

- nu mi-am dat seama de ceea ce fac, nu a fost cu intenție (NU! A FOST CU DIRECȚIE!) 

- nu am vrut să par un grandoman și de aceea nu ți-am spus din prima (DAAA GRANDOMANIA E PROBLEMA!) 

- adevărul e că (CARE ADEVĂR CÂND TOT CE SCOTI PE GURĂ E O MINCIUNĂ?) de fapt eu sunt adoptat și caut doar să fiu acceptat (DA!!! DE AIA MINȚI ȘI ÎNȘELI OAMENI) 

Pasul 3: RESEMNAREA PREFĂCUTĂ

Dacă nici victimizarea nu dă roade, individul suferă dintr-o dată de corectitudine și mustrări de conștiință, vrând să îndrepte răul săvârșit! (NOT) 

Replica acestuia mereu va cuprinde și o doză de inocență și simț civic: 

- nu vreau să cad eu de prost din vina altora, așa că te rog să-mi dai contul ca să-ți pot returna banii (VRĂJEALĂ!!!!) 

Oamenii de acest gen, chiar consideră în mintea lor îngustă că toți suntem niște idioți care cred că tot ce zboară se mănâncă? Sau poate individul mizează pe naivitatea oamenilor și încrederea pe care i-o oferă? Trist și în acest caz! 

 NOTĂ!!! 

Dacă enumeri următoarele: tatăl meu este cu una mai tânără decât el care acum e gravidă, am fost la spital că mi s-a făcut rău, sunt adoptat, sunt stresat din cauza scrisului etc. enumerate așa una după alta, CREDE-MĂ, NIMENI, DAR NIMENI NU TE VA CREDE!!! Și în niciun caz nu te va compătimi. 

Așadar, chiar și pentru a fi un mincinos/șarlatan de calitate, e nevoie să fii inteligent. Să te ducă mintea puțin. Și nu crede că dacă ai păcălit câțiva oameni asta înseamnă că te poți considera inteligent. GREȘIT! Ești doar un alt ratat social care a reușit să profite de bunătatea unor oameni corecți. 

Dacă doriți niște exemple concrete încercați următoarele link-uri: 

Înșelătorie în numele victimelor din Colectiv! 

Codrin, despre același escroc! 

Ah! Și încă un lucru, dacă aveți înclinația de a-l crede în momentul în care vă va spune că nu a fost el și că de fapt i-a fost clonat contul, fiți atenți la un singur lucru! Cel care se presupune că i-a clonat contul, nu avea de unde să știe de ticurile lui "verbale scrise". Atât în știrea de pe ProTV cât și de fiecare dată când scrie folosește expresia "I know" :) 

În concluzie, dacă tot nu te duce mintea să faci ceva bun în lumea asta și te consideri mare zmeu pentru că profiți de oameni, mai bine stai dracu în banca ta, aruncă-te de pe un bloc, du-te în pustietate sau fraierește-l pe unul să te îngroape de viu. Ai face un bine umanității! 

 

De la Scriitoare la Autoare

La fel cum spune și titlul, am decis că e momentul să vă povestesc puțin despre parcursul meu, despre tranziția mea de la o simplă scriitoare la autoare. 

Poate mulți nu știau asta, dar scriu de aproximativ 13 ani jumătate, iar până a junge să concep romanul meu de debut I.R.En. am mai scris multe altele, deci aș putea spune că experiența am dobândit-o în timp. Nimic nu pică din cer, nu te naști din senin scriitor și nu te poți numi un scriitor dacă tot ce ai făcut la viața ta a fost să scrii commenturi pe Facebook sau ai scris câte un articol FOOOooooAAAaaarrrteee „PROFUND” pe blogul tău personal, fără a citi măcar o singură carte și nu o carte din acelea care se dau obligatoriu la școală, nu, ceva care să-ți trezească simțurile și să te facă să iubești cărțile și scrisul. 

Așadar, spuneam că am mai scris... și câte am mai scris... am să încerc să înșir câteva din ele: 

1. Începutul Sfârșitului ( primul roman scris de mână pe foi A4, finalizat) 354 pagini
2. Amintiri Vol.1 ( un roman polițist/crime/thirller, finalizat ) 62 pagini
3. Amintiri Vol.2 ( continuarea, nefinalizat ) 64 pagini
4. Floare Putredă ( dramă, nefinalizat ) 20 pagini
5. Un artist ca mine ( finalizat, tiparit și vândut în 25 exemplare, ediție unică, dramă/thriller ) 142 pagini
6. Pace interioară ( nefinalizat, dramă/thriller) 74 pagini
7. Armata cireșilor Doutei ( nefinalizat dramă/acțiune/thriller) 62 pagini
8. În Tenebrele Valhalei ( în colaborare cu Dragomir Mihai-Viorel, Serie 12 volume, youngadult/thriller/horror) 
9. Preludiul Sufletului ( în colaborare cu Dragomir Mihai-Viorel, Serie 12 volume, youngadult/thriller/horror/romance, continuarea seriei ITV) 
10. Celestine ( în colaborare cu Dragomir Mihai-Viorel, primul volum al triologiei Hybrid, S.F/Dramă) 312 pagini

Înainte de a începe să scriu I.R.En., am bătut pe la foarte multe uși închise cu Celestine. 120 mai exact. Știi cum se zice în dragoste că nu ți-ai întâlnit sufletul pereche că poate nu s-a născut încă? Ei, cam așa a fost la mine, probabil că nu am reușit pentru că Editura Quantum Publishers  nu luase ființă încă. 

Fiind refuzată cam peste tot ( spun refuzata deoarece mai mult de vreo 3 edituri nu mi-au raspuns din cele 120, iar cele trei au avut un raspuns standard „Nu publicăm debutanți”, de parcă te-ai născut publicat deja, anyway) eram pe punctul de a renunța... mi se părea a fi o misiune imposibilă fără pile, fără cunoștiințe în lumea asta a editurilor, autorilor, publicării, literaturii... etc, până când, după o neînțelegere care se transformase într-o dezamăgire cruntă... am început să scriu la I.R.En. Un roman scris din determinare, dezamăgire, frustrare, ură... dorința de a le demonstra tuturor celor, care s-au îndoit de mine sau au avut impresia că scriu doar pentru a nu mă plictisi, că pot face asta. 

Așa a luat naștere I.R.En., așa printr-un noroc absurd am descoperit QuantumPublishers și tot așa mi-am luat inima în dinți și am trimis manuscrisul care pe vremea aia cum deja știți era micuț, în jur de 22.000 cuvinte, cam 142 pagini. 

După 2 zile, editura mi-a răspuns și din bucătăria mea liniștită au țâșnit niște îngerași din ăia de cântă la harpă, au apărut nori care s-au dat la o parte pentru a creea efectul ăla de raze divine de lumniă și așa mi s-a deschis o ușă! Nu... nu cea de la bucătărie. 

Încetul cu încetul am început să simt cu mă despart de scriitor și îmbrățișez autorul. Poate nici acum nu îmi vine să cred că e adevărat... și acum mi se pare incredibil și mă simt atât de mândră și de fericită că port un titlu atât de frumos, titlul de „Autor”. 

Se tot vorbește despre „valul” acela care amenință să te ia odată ce intri în atenția publicului. Da, e adevărat, există, acum depinde doar de tine ce fel de om ești și cât de bine te ții pe picioare. E copleșitor și cred că e cu atât mai mult pentru cei care nu au avut de a face niciodată cu publicul. Important e să rămâi tu, să rămâi om! Și NICIODATĂ, dar NICIODATĂ să nu-ți neglijezi cititorii, ei, cititorii sunt cei care te țin în picioare și te pot ridica sau doborî! 

I.R.En. , deși mă așteptam ( îmi pare rău dacă am părut lipsită de modestie, nu sunt, doar că am avut foarte mare încredere în mine și în ceea ce am pus pe foaie ), s-a bucurat de un BOOM extraordinar ! Deși mulți s-au crispat sau au strâmbat din nas atunci când au auzit că romanul e unul Sci-Fi, cei curajoși i-au dat o șansă și din spusele lor au fost plăcut surprinși. Așa a crescut, așa am crescut și eu. 

Cel mai frumos lucru de care am avut parte de când am devenit oficial Autoare a fost faptul că am avut ocazia să cunosc oameni EXTRAORDINARI!!!! Aș vrea să îi pot înșira pe toți aici, dar mi-ar părea rău să omit pe cineva ( așa că cel mai probabil o să menționez pe cât posibil în postarea care va conține acest articol). Totuși... vreau să menționez câteva persoane: Theo Anghel ( Autor/Editor Quantum), Liviu Surugiu ( Autor - pe care l-am cunoscut cu mult înainte să devin Autoare și care este un mentor pentru mine - chiar dacă nu oficial - dar datorită acestei lansări am reușit să-l cunosc și live ), Roberta Ariana ( fana mea devotată căreia nu știu cum să-i mai mulțumesc pentru faptul că mă urmărește îndeaproape), Allex Trușcă (Autor - pe care de asemenea îl știu de mult timp, dar cu care din nou am reușit să mă văd live și cu care ulterior am devenit colegă ), Daniel Botea ( Autor - am ajuns să cunosc varianta mea masculină și un om de milioane cu un simț al umorului extraordinar ) , Alina Maria ( Autor - o ființă atât de firavă și cu un suflet atât de frumos, care a ajuns să îmi fie precum o surioară) , Livia Furia ( Autor - pe care o cunosc de mult timp și cu care am avut ocazia să mă întâlnesc datorită lansării romanului I.R.En. ), Marius Ungureanu ( Autor ). 

Și din momentul în care am devenit Autoare, am tot cunoscut oamenii unul și unul. Vă mulțumesc enorm pentru tot ceea ce faceți, pentru că mă citiți, pentru că aveți încredere în mine, pentru că mă susțineți și mă încurajați și mă inpirați! 

P.S. Mulțumesc Părinților și Mulțumesc „domnului” SOȚ pentru că e mereu alături de mine în călătoria asta haotică și extraordinară!